Head-hunter-ul este o specie contemporană, urbană, neînțeleasă și alergător de performanță. Sigur, îl găsim și în zone rurale, dar acolo i se spune mai simplu: „vânător”.
Head-hunter-ul se manifestă prin aparente cunoștințe ale eternului feminin, jovial, pedant, bun ascultător, romantic și evident, bun performer.
Bun orator, este înzestrat cu inteligență, aspect plăcut și disponibilitate.
Principalul rol al unui head-hunter este de a strânge cât mai multe CV-uri pentru job-ul joburilor. Și să știti că nu-i lucru ușor să intervieveze atât de multe candidate candidați și să își umple biroul de CV-uri. Și câte cuvinte trebuie să folosească la fiecare interviu….
Head-hunter-ul urban strânge CV-uri. Ăla rural, vânătorul, strânge cu preponderență capete de căprioare.
Ca să simplificăm, head-hunter-ul este ca o brânză din aia franțuzează – sună mișto, are iz puternic, dar consistența mai redusă în interior. Și clar nu-i pe gustul tuturor.
Camembert-ul (Pronunție în franceză: /ka.mɑ̃.bɛʁ/) este o brânză franțuzească cu pastă moale și crustă de mucegai, având formă rotundă, de culoare albă, preparată din lapte de vacă. Camembertul este considerat un simbol al patrimoniului gastronomic și un stereotip național al Franței. (wiki, desigur) – orice asemănare este pur întâmplătoare.
Ingrediente:
- o pâine rotundă
- o roată de camembert
- cimbru (pătrunjelul meu a fost de poză)
- ulei de măsline
- opțional, usturoi copt. Rețeta aici
Încingeți cuptorul la 180 C.
Taiați partea de sus a pâinii, ca un capac, de dimensiunea roții de camembert. Scoateți cât mai mult miez, puneți roata de camembert în interior, cimbru peste, crestați pâinea pe margini, stropiți cu ulei de măsline, și dați la cuptor pentru vreo 25 de minute.
Puteți pune și gem de merișoare înainte de a pune la cuptor camembertul. Face vorba, pardon, brânza mai dulce. Sau aruncați la final niște boabe de rodie.
Apoi, la servire, puteți să luați și câte un cățel de usturoi copt cu fiecare îmbucătură de camembert.
Acu’, ca să fim politically correct, evident că sunt și head-hunteri-țe pe Pământul ăsta. Fix cu aceeași tipologie.
Ce să faci, la tăți ni-i greu…
Desigur, acest articol este un pamflet și trebuie tratat ca atare.
Enjoy!
Cuvintele tale sunt admirabile si ne ofera o imagine uimitoare a ceea ce presupune fi un head-hunter. Apreciez ca prezinti atat de bine acest subiect, aducand in acelasi timp si o nota de umor si personale prin pamfletul tau. Bravo! 🙂
Multumesc! 🙂