A venit si 1 Mai!
…si l-am intampinat gatind, acompaniata fiind de Barry White – nu l-am ascultat cu atentie pana acum… nu era timpul potrivit :p.
Puteam sa fiu pe plaja….dar nu regret, caci vara abia incepe :). Stiu ca marea ma asteapta. Ca-n fiecare an.
Desertul de fata l-am numit „Ducesa” pentru ca in timp ce-l pregateam m-am gandit sa ii dau o forma mai feminina – sa-l acopar de petale de trandafiri, facute de mine, din pasta de zahar.
Se lucreaza usor cu pasta de zahar odata ce o intelegi 🙂 si deprinzi cateva tehnici esentiale. Cam cum e cu noi, femeile. As putea sa fac muulte analogii intre pasta de zahar si femeie :))..nu ma pot abtine sa nu…
Asadar, pasta de zahar este tare la inceput. Trebuie sa o incalzesti in maini ca sa poti lucra cu ea. Dupa „incalzire” devine maleabila – si elastica :).
Cand incepi sa o modelezi trebuie sa tii cont pentru ce anume o modelezi. Nu glumesc! Exista chiar tipuri diferite de pasta de zahar.
Vrei sa faci flori? – trebuie muuulta finete. Daca folosesti ustensilele nepotrivite iti va iesi, evident, ceva..nepotrivit. Daca apesi prea tare, rupi petala. Daca faci o petala prea groasa nu-ti sta pe suport..si tot asa!
Vrei sa faci o figurina? poti fi mai grosolan in unele elemente, dar tot ai nevoie de putina finete pentru partile esentiale.
Apoi apa! daca ai apa pe maini, se strica pasta! Daca folosesti prea multa apa la lipituri, se topeste pasta.
Daca temperatura nu e potrivita – sa te tii!
Iar la culori – aici deja vorbim de arta! Si de pictori! Un pictor cu adevarat talentat va colora femeia, pardon, pasta de zahar, in culori …. magice :). Si te vei intreba „chiar este din pasta de zahar?!..pare atat de real..”
Daca lasi pasta de zahar intr-un mediu nepotrivit se va intari! Si nu mai poti face absolut nimic sa o „revigorezi” si sa o aduci la forma initiala. O poti arunca, si-ti poti lua alta – vei fi mai atent data viitoare :p. Daca vrei…Vorbim strict de pasta de zahar :D.
In concluzie…Iti trebuie multa practica. Si rabdare. Si documentare. Si investitie (normal!… vor zice unii, dar ma bazez pe cei care inteleg conceptul ..si contextul) .
Si sa nu uitam esentialul – creativitate! Cat mai multa creativitate.
Ducesa….Reteta am vazut-o intr-o revista – reteta originala se numeste Chec Battenberg – am modificat putin ingredientele – am scazut cantitatea de zahar si faina, am eliminat orezul grisat si am adaugat faina de migdale. Scopul este sa facem mai light, nu?!
Aveti nevoie de:
– 175 g unt moale
– 150 g faina
– 150 g zahar
– 3 oua
– 2 lingurite praf de copt
– 100 g faina de migdale – am rasnit migdale crude
– esenta de vanilie
– gem de caise (cred ca merge mai bine dulceata – gemul a fost prea acrisor pentru gustul meu)
– pasta de zahar sau martipan (optional)
– colorant alimentar (optional si asta)
Preincalziti cuptorul de 180 grade C.
Mixati untul cu zaharul pana ce obtineti un amestec cremos. Adaugati cate un ou, urmat de o lingura de faina. Restul de faina il cerneti si-l adaugati in compozitie. Fara a mai folosi mixerul adaugati faina de migdale – spatula ajuta :).
Impartiti compozitia in 2 parti egale. In una din parti adaugati colorantul alimentar.
Intr-o forma de silicon patrata asezati pe mijloc o folie de aluminiu pentru a putea coace cele doua parti ale compozitiei separat si simultan :)).
Evident ca puteti folosi si o forma traditionala de chec – fiecare prodeceaza cu ce are la-ndemana.
Coaceti checul timp de 30 – 35 de minute…urmeaza partea aia cu scobitoarea … iese curata?!..atunci e copt.
Dupa ce s-a racit checul taiati fiecare parte in 2 dreptunghiuri perfecte. Apoi le ungeti, pe fiecare parte, cu gemul de caise (pe care il incalziti inainte si il dati printr-o sita pentru a eliminat bucatile mari de fructe). Dreptunghiurile le puneti unul peste altul, aternand culorile, ca intr-o tabla de sah.
Intindeti o foaie de pasta de zahar – nu o subtiati – si infasurati checul in ea.
Petalele de trandafir, dupa ce le-am facut, le-am colorat pe fiecare in parte cu praf alimentar pentru a le da naturalete …. si pentru a putea crea imaginea aia catifelata.
O prietena draga mie, Rodica, este maestra in modelarea pastei de zahar – de la ea am invatat si eu. Si daca sunteti interesati ce si cum va informez ca Rodica sustine si cursuri in acest sens – o gasiti aici.
Pasta de zahar este fitoasa! Pasta de zahar este imprevizibila! Pasta de zahar te ajuta sa te exprimi in mii de feluri!
Pasta de zahar este…dulce!
Luna Mai sa fie buna! cu soare! si cu trandafiri! si …cu ce-si propune fiecare :).
Enjoy!
interesanta postare…as gusta si eu un pic din ducesa dar ma gandesc ca s-a terminat deja:)) totusi nu ma pot hotari asupra subiectului postarii…pasta de zahar…pictorii …sau femeia….de fapt cred ca e doar contextul!
Multumesc. Subiectul postarii este prajitura in sine, contextul insa ma inspira :).
Imi spuneti va rog ce tip de unt folositi ca eu am mereu probleme desi folosesc din cel bun President.
Si de unde pot lua pasta de zahar?
Untul mentionat nu prea este unt 🙂 …cel putin asa mi-a spus cineva din industrie.
Eu folosesc unt romanesc – acela cu ambalaj alb si albastru. Pasta de zahar o puteti achizitiona on-line : http://briosetorturiprajituri.wordpress.com/materii-prime/pasta-de-zahar-fondant-icing-martipan/
sau
http://www.lumeabasmelor.ro/index.php/materii-prime.html
Multumesc frumos pentru ponturi:-)
Incep prin a schimba marca untului..merg pe mana dvoastra de profesionist
Mariana
Cu multa placere!
Nu-mi pot asuma statutul de profesionist. Amator pasionat, da :). Si pe masura pe mai strang ponturi, le voi mentiona in postarile viitoare. O zi frumoasa!
Am facut prajiturica asta duminica…culmea e ca mi a si iesit desi nu sunt chef…
A avut un succes nebun la mine in casa toata lumea a mancat 🙂
Urmaresc fiecare postare si astept sa mi le sharuiasca prietena mea cde fiecare data
Felicitari si tot inainte !
P.s. foarte funny povestioarele in care sunt imbracate retetele..in general:-)
Am vazut postarea cu untul si vroiam sa va intreb daca tot stiti atatea din industrie ce lapte sa folosesc?
Si mai aveti si alte dedesubturi sa ne impartasiti ..poate in mesaj privat dc nu pe blog
Gabi
:)) Me happy! Cu atat mai mult cu cat nici eu nu ma apropii deloc de statutul de chef.
Experimentam – si daca ne iese, mergem mai departe. Daca nu ne iese, mergem mai departe si mai hotarati :)). Multumesc! voi incerca sa mentin „stilul” asta – povesti/opinii/retete 🙂
O intrebare – o lectie: nu ar trebui sa fac aici judecati de marci bazandu-ma pe ceea ce aflu de la unii, de la altii. Multumesc!
Nu am foarte multe „dedesubturi din industrie”. Pot spune ce folosesc eu 😀 – LaDorna si Napolact