Dragostea este cel mai uzitat sentiment in lirica, muzica, arta in general. Normal, de altfel, tinand cont de complezitatea acestui sentiment si de nevoia noastra de exprimare.
Ma tot intreb de ce ne este dat noua oamenilor sa traim cu o asa de mare intensitate sentimentul asta?! De ce avem momente cand devenim irationali in numele iubirii?! De ce exista situatii cand, desi esti iubit, nu-ti este suficient si tot esti intr-o cautare existentiala?! De ce ne cladim universul in jurul beneficiilor care deriva din iubire si cand avem senzatia ca nu o mai avem ni se pare ca suntem degeaba?!
De ce oare complicam totul din cauza acestui sentiment care teoretic ar trebuie sa faca totul mai lin si mai frumos?
Si de ce credem ca avem nevoie de locuri speciale pentru romantism?!
Iubirea este practic o salata pe care o complicam cu un mix aparent nepotrivit. Dar fiecare ingredient isi are rostul lui.
Ingrediente salata cu smochine, nectarine, prosciutto si mozzarella pane:
- o punga sa salata cu spanac valeriana, rucola..etc
- 5-6 smochine proaspete
- mozzarella (12 bocconcini sau 10 felii dintr-o bucata mai mare) – mozzarella in apa
- 1-2 piersici mare (eu am folosit nectarine, coaja piersicii literalmente imi face pielea de gaina)
- rosii cherry
- busuioc proaspat
- cateva felii de prosciutto
- 100 g pesment
- 30 g parmezan ras
- 35 g faina
- 2 oua
- ulei de masline
- otet balsamic
- miere
- sare/piper
Taie nectarinele, rosiile si smochinele.
Pregateste sosul vinaigrette din 4 linguri ulei de masline, 2 linguri otel si o lingurita de miere.
Pentru pane-ul de mozzarella pune intr-un castron parmezanul, pesmetul si faina. In alt castron bate doua oua. Trece fiecare bucata de mozzarella prin ou si apoi prin amestecul de pesmen si prajeste rapid in ulei. Nu tine prea mult la prajit mozzarella pentru ca se va topi prea tare. Cam 1 minut.
Intr-un castron amesteca salata, nectarinele, rosiile si smochinele, felii de prosciutto si mozzarella pane si adauga sosul vinaigrette atat cat consideri. Nu uita de sare.
Daca nu ar fi complicata treaba asta cu iubirea, probabil ca nu ar fi transformata in arta.
Multumesc, Irinuca, pentru provocare.
Enjoy!
