L-am cunoscut pe Chef Stefan Popescu asta vara, inainte de sesiunea de gatit cu Mihnea.
In toamna, Stefan mi-a atras atentia ca nu prea mai gatesc…..constatare perfect adevarata. Si tot atunci mi-a spus ca ma asteapta sa gatim impreuna la Pullman.
Asta da mobilizare … sa am o sesiune one-to-one cu un Chef. La el in bucatarie!
Pe 5 Decembrie, iarna, s-a si concretizat sesiunea de gatit.
Sigur, puteam astepta primavara sa scriu articolul… dar nu mai bine la primavara repetam isprava?!
Sa va spun si cum a fost. Cu cateva zile inainte de 5 decembrie, asa cum mi se intampla, Taraba de Carne mi-a propus sa imi dea vita. Sa o incerc. Si la ce fel de vita au…..am facut ochii maaaaari. Sa va explic…
Sunt diverse rase de vita. Calitatea carnii depinde de rasa, de modul in care sunt crescute si de nutritia lor.
Rasele Black Angus si Red Angus sunt considerare cele mai bune rase de vita. Cu o calitate a carnii pe masura. Sigur, si intre tipurile de Black Angus si Red Angus sunt diferente – pentru ca depinde de tara de provenienta..si de multe altele..o sa le dezbatem la momentul potrivit.
Ideea este ca eu m-am trezit cu o frumoasa de bucata de Black Angus USA Texas si o bucata de Red Angus Scotia.
Recunosc, nu am gatit pana acum soiurile cu pricina. Stiam ca sunt excelente ca si gust, insa nu am avut onoarea sa le si gatesc.
Buuun! Odata rezolvata pe partea carnii, l-am anuntat pe Stefan si l-am intrebat daca este necesar sa ma mai pregatesc cu ceva. Primesc raspuns rapid: „Putere de munca. Muta pasiune. Si rabdare”.
Aaaa..sigur! Din astea am din plin.
Dar ce gatim?!
Ajung la Pullman. Normal ca aveam emotii.
Te simti mic rau cu un Chef langa tine. Si parca mintea da delete la tot. Te intrebi daca mai stii sa tii cutitul in mana…. Curios, nu m-am taiat!
Apare Stefan cu o cutie dreptunghiulara mare. Da maaare…
„Ce facem cu asta?” intreb eu mirata..
„Montam pe ea..” mi se raspunde.
Aha! Ne vom desfasura. Facem plating pe un board urias.
Apoi..incepe desfasurarea de forte…si Stefan incepe sa aduca:
– o lada plina cu busteni, crengi si crengute de brad si o punga cu frunze, conuri de brad, ghinde…( whaaat?!..)
– vreo 2 gheridoane cu chestii: sosuri, jeleu de sfecla, jeleu de menta, chipsuri sfecla si salata deshidratata (da, da!), baby carrots, baby fenicul, mazare, flori comestibile si microgreen-uri (multumiiim Microgreeens!), cartofi violeti, cartofi dulci, trufe…si multe alte chestii de gen….
Eu insistam: ” ce gatim?”..
Stefan: ” o sa vezi..”
Hmm!
Apoi, aduce trusa. TRU-SA! Fascinanta! Probabil ar trebui sa ma fascineze mai mult o trusa de machiaj ..dar…..neeah…..o dau la schimb oricand pe o trusa plina cu „device-uri” de bucatarit!
Incep sa ma prind. Si ma apuca extazul de cate am in jurul meu.
Stefan ma lumineaza – ” o sa reproducem anotimpurile intr-o padure…”.
Vivaaaldii!!!! Fara doar si poate!
Cand mi-a spus ca vom avea si ceata in padure…am tacut. Pentru ca, sincer, ce reactie sa mai am?! Padurea era aproape de mine si urma sa prinda viata, Vivaldi imi canta deja in minte, toate ingredientele astea misto erau sub nasul meu…ce mai putem zice?!
Si-am inceput…sa tocam, sa fierbem, sa decupam, sa gratarim…sa pregatim toate cele necesare pentru tabloul nostru.
Si am trecut la partea cea mai amuzanta. Am lasat artistul din noi sa urle, cum zicea si Stefan. Ma rog, Stefan a spus mai elegant ” sa lasam artistul din noi sa se exprime..”…
Si am inceput sa punem decorurile, pamantul (cartofi violeti faramitati), susan negru, sare neagra, frumoasele panselute, muschii de copac (piure de mazare deshidratat), feniculul blansat si tras la tigaie…
Apropo de blansare..noroc sa stiam termenul…
Atunci cand mi-a spus Stefan „tu o sa blansezi baby carrots si feniculul..”..am facut stanga imprejur si m-am dus sa pun apa la fiert. Macar terminologia sa o cunosc. Partial :).
Spuma de parmezan a dat finalitate tabloului nostru…peste toata culoarea si aromele…a venit zapada :).
Piureul de cartofi dulci a fost deliciul audientei. Si al meu. Pentru ca atat de simplu poti obtine un piure gustos rau si cu o textura foarte cremoasa…o sa va spun si voua! Rabdare!
Dragii mei Mihai Stetcu si Diana Oros, super fotografi, m-au sustinut si de data asta – m-au filmat si m-au pozat asa cum numai ei stiu :).
Dar nici noi n-am stat deoparte la treaba cu pozatu’…pai ce dovezi de lauda aveam pana primeam pozele de la Diana si Mihai?!
Si ca asa fie treaba completa, ne-a vizitat si Dalma Kovacs. Ne-a si cantat putin. Si mi-a promis ca vom face impreuna o sesiune de gatit. Pai cum altfel?!
Si cum actiunea s-a derulat pe 5 Decembrie, am zis ca nu puteam primi un cadou mai frumos de Mos Nicolaie. Dar, m-a vizitat si seara..cu desaga de dulciuri…pentru ca asa se intampla la copiii veseli :).
Cred ca fata mea exprima tot!
Aaaa…si filmuuuul…
Zic din nou MULTUMESC, Chef Stefan, pentru experienta asta minunata la care m-ai facut partasa! Si pentru micile secrete de bucatareala. Si pentru ideea asta frumoasa!
Si multumim Tabara de Carne, Microgreen Romania, Mihai Stetcu si Diana Oros!
Sa aveti un an ranjit!
