Despre Chefi la Cuțite

42

Știu ca sunteti câțiva care ați vrea să știți cum a fost la Chefi la Cuțite…. Și eu am vrut să știu, că doar d-aia m-am dus 🙂

O să încep cu începutul…

Cochetam de ceva vreme cu ideea de a participa la un astfel de show, dar a durat ceva vreme până să și fac pasul ăsta. Pentru că na, nu-i chiar atât de ușor să te expui și teama de eșec, este și la mine destul de mare. Plus că, așa cum știți, sunt doar o amatoare în ale bucătăriei și de vreo 4 ani, de când a apărut fii-mea, gătitul era doar obligatoriu pentru ea, și nu m-am mai implicat atât de mult în treaba cu blogul.

Revenind, eu funcționez cu oameni, și galeria mea a tot insistat să și fac pasul astă. Așa că m-am înscris. Am fost sunată. Și s-au pus în mișcare rotițele.

Am trecut de prima preselecție. Apoi am fost anunțată că merg mai departe în preselecțiile televizate. Pfff! Și de atunci chiar au început emoțiile. Nu, nu m-am pregătit prea mult că timpul îmi era limitat, apoi lock-down..și stiți și voi continuarea…

Cum este în platou?! Este mișto! Și mai ales că eu, lucrând și în domeniul evenimentelor corporate, am ceva idee despre ce presupune un astfel de show și efortul din spate, vedeam puțin cu alți ochi desfășurarea de forțe. Pentru că așa este – mulți oameni implicați, se lucrează mult și în timp limitat.

Toată lumea s-a purtat foarte mișto. Cel puțin cu mine. De la persoana care mă avea în grijă cu strângerea de informații, până la reporteri, cameramani, make-up, beauty shooting și până la Chefi.

Chefii – întrebarea secolului – cum sunt Chefii?! – sunt oameni, în primul rând, care lucrează de asemenea mult la acest proiect. Muulte ore în fiecare zi.

În ceea ce mă privește, eu zic că au fost blânzi și deși am avut emoții de nu încăpeau în platoul ală, nu prea le-au speculat ca atare și am apreciat asta. Știu că nu s-a înteles foarte bine partea cu muzica și mâncarea, dar mai mult nu am fost capabilă la momentul ăla.

Cuțitele – credeți sau nu (deși reacția mea spune tot!) nu mă mai așteptam să iau cele două cuțite, și, implicit, cuțitul mult râvnit. Pentru că știam exact ce am greșit, de câte ori am greșit și înaintea mea mai intrase un bucătar de profesie cu un dish foarte mișto. Așa că, teoretic, nu aveam șanse la a mai merge de departe. De aici și panica mea când am intrat în fața Chefilor. Acum, ce le-a placut, de ce le-a plăcut, ce nu a fost ok, au argumentat ei. Și vita..vita vieții…am taiat-o greșit și știam de când am pus-o în tigaie că va fi ratată, dar, luată de val, nu m-am gândit să tai alta și am pus în farfurie acele bucăți subțiri :).

Rețeta, a fost una grea – greu de balansat ca și gust si atipică puțin prin asocierile de ingrediente. Dar, indiferent de contexte, am primit acel minunat cuțit. Rețeta o găsiți și aici http://lafloreasca.ro/muschi-de-vita-cu-salata-rece-si-sos-de-smochine-la-vita-e-bella-barcarole/

Photo credit: Chefi la Cutite

Salata de fructe – nu a fost în standard.

Evident că mi-aș fi dorit să merg mai departe. Orice pas în plus ar fi înseamnat și mai mult pentru mine.

Ce mi-a adus participarea asta?! – păi fix ceea ce mi-am dorit – mi-a deschis mintea și m-a deblocat. Ideea cu „La floreasca” a venit după ce am întrat în hora Chefi la Cuțite. Am început clar să gatesc mai des (vedeți și voi asta), am reluat blogging-ul și sunt mai atentă la gust. Și îmi și ies lucrurile altfel. Mai bine, adică 🙂

Plus că, am ce povesti, am un reper și am și un cuțit amintire 🙂

A! Și am cunoscut și oameni interesanți la preselecții și la bootcamp.

Vă încurajez să treceți prin experiența asta dacă cochetați cu ideea. Merită.

Vă las si link video, să rămână pentru omenire – https://www.youtube.com/watch?v=-R8yo1To_ew

Don't be selfish...Share on Google+Tweet about this on TwitterShare on Facebook

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Intorduceti codul de siguranta

captcha

Close
Your custom text © Copyright 2020. All rights reserved.
Close